Străine, mă bucur că eşti fericit

-"Într-o zi îţi voi arăta şi continuarea.
- Continuarea?
- Îhâm."

    Ceea ce se presupunea a trebuit spus a rămas plutind în aer fără un destinatar propriu. Continuarea noastră a avut un final în inima altei persoane. O continuare încheiată înainte de a fi putut să ajungă la acel final dorit de mine şi o continuare care nu a rămas precum a fost scrisă. Dar a existat. Şi a meritat aşa cum fiecare respiraţie îţi aminteşte că trăieşti. Aşa şi acea continuare pe care o consideram viitoare m-a făcut să simt că trăiesc.

    Străine, mă bucur că eşti fericit.  Că acei ochi albaştrii văd oglinda sufletului altui om, că zâmbetul acela care îmi apărea în vise acum l-am văzut în  realitate. Am închis ochii când mi-ai arătat că atât mi-a fost drumul alături de paşii tăi, datorită faptului că tu ai luat-o pe un altul, unul al propriei fericiri, o călătorie pe care o face toată lumea. Sau încearcă. 

    Ochi albaştrii, mă bucur că te-ai regăsit, tu şi sufletul tău. Ştiu cât de mult ţi-ai dorit asta şi cât de mult am încercat să îţi încălzesc bătăile inimii. Am făcut acest lucru pentru că sufletul meu începea să depindă de al tău, de fericirea lui poate prea repede. A oferit astfel aceea bine cunoscută impresie de prea multă implicare. Străine, tot ce a vrut a fost acel om adevărat, acele sentimente sincere şi în sfârşit o îmbrăţişare în care să se simtă vulnerabilă şi să renunţe la lupta continuă de  a rămâne puternică. Îngerul tău a vrut să înveţe diavolul să iubească lumina şi să îşi coloreze sufletul. A crezut în tot ceea ce era el şi ştia ca e un om bun.  

    Inimă vindecată, mă bucur că iubeşti din nou. Tind să cred că a meritat. Nu uita, preţuieşte şi oferă. Şi cel mai important, fii sincer! Fiecare inimă merită asta, iar universul tău, care acum e al vostru, construieşte-l la infinit. 

    Sunt un suflet care iubeşte altele. A fi recunoscător pentru ceea primeşti este un semn al împăcării cu tine insuţi şi al iertării pentru fericire. Cred în puterea cuvintelor, la fel cum cred şi că ele trebuie alese cu grijă. Mă încred în propria fericire, dar şi în sporirea ei prin bătăile altor inimi. Nu uit, dar iert pentru că da, sunt printre acei oameni care se buură pentru fericirea altora. Aşa cum Lucifer a fost mai întâi un înger, aşa cred în puterea de a schimba credinţele şi modul în care priveşti lumea. Iartă, dar pune capăt la tot ce s-ar putea întoarce inima ta. Şi da. Fă în aşa fel încât sufletul tău adevărat să se privească şi să se reflecte în oglinda pe care o priveşti în fiecare zi. 

De la un înger care se vedea diavol am învăţat să depind de propria fericire şi să nu îmi grăbesc sufletul să depindă de un altul. Am învăţat că, grăbindu-mă să ajung la destinaţie, pierd întreg peisajul.

Aceeaşi călătorie, un alt bilet.