O altfel de piesă...

19.04.2017

   

    "Dacă persoana de lângă tine nu face nimic să te țină lângă ea, mai bine nu. Pentru că vezi tu, draga mea, asta înseamnă că nu te dorește cu adevărat." O ascultam la fel cum o făceam de fiecare dată, cu atenție și cu sufletul. I-am răspuns cu un simplu știu. Nu aveam de gând să-i spun că lecția asta a fost deja învățată și că mă aflam într-o etapă în care trebuia să o aplic.

Și începem. 1, 2, 3, 4, 5....10.

Primul: zâmbește

Al doilea: trage aer adânc în piept

Al treilea: apropie-te

Al patrulea: atinge

Al cincilea: simte

Al șaselea: pătrunde

Al șaptelea: sărută

Al optulea: suspină

Al nouălea: întoarce-te

Al zecelea:  pășește

    Începeam să-mi urăsc piesa de teatru. Atâția pași pentru nimic. Ghinion. Publicul întotdeauna a vrut să mă vadă în genunchi. Atâția pași seci și lipsiți de contur. Suflete, încotro?

    Celălalt actor s-a oprit Tace, privește, tace. La repetiții a fost perfect, nu a avut nevoie de ajutor. Să-i întind mâna? Și totuși nu o atinge, se uită la mine și nu schițează nimic. Inimă, mai poți? Continui.

11. Ia-o de mănâ

12. Strânge-o în brațe.

13. Nu o lăsa să plece.

14. Privește-o în ochi

15. Înțelege

16. Încearcă

17. Ai grijă

18. Alăturăte ei

19. Fii sincer

20. Ai nevoie.

    Se trage cortina. Altă piesă e pe cale să înceapă. Aceeași actori? Poate. Aștept un alt scenariu.

    Nu interpreta un personaj dacă nu te regăsești în el. Caută un partener care poate vedea dincolo de toate aceste costume și personaje fictive și fără ființă.  Pleacă. Atunci când inimii tale îi este dat să bată pentru doi fără să fie ajutată, pleacă. Nu încerca să faci un om să te iubească dacă el singur nu și-a dat seama să faca asta. Ajută-ți inima să se elibereze și oferă-i o alta care o ajută să bată. Nu rămâne pentru doi ochi ai universului pe care îl considerai al vostru, pentru o indiferență intenționată și pentru un suflet care a fost cândva salvator. "Dragoste cu sila nu se poate". E ceea ce îmi spunea prietena mea de suflet în ultima perioadă.

      Pentru mine ai fost o altfel de piesă. A improviza nu îmi stă în caracter, dar am învățat să fac și asta la fel cum am învățat să întorc spatele actorilor care mă lăsau să joc singură.



Un bilet, o destinație (sper) pe placul tău.

Am observat lucruri, suflete, minuni și binecuvântări în decursul călătoriei mele. Au trecut, an după an, clipă după clipă și au rămas împachetate cu grijă și puse la adăpost. S-au oferit zâmbete, lacrimi, cadouri, probleme. Eu am primit stele.

Să fim serioși, pe toți ne sperie singurătatea. E rece, grea și goală. Puține sunt momentele în care ne simțim bine cu noi înșine. Chiar si atunci o facem doar pentru a ne aduna și pentru a ne convinge că propria fericire nu stă doar în promisiuni sau cuvinte deșarte.

Ai dansat vreodată desculț? Să simți fiori atunci când degetele tale se lasă iubite de fiecare firicel de iarba, puf, nisip... Cum fiecare atingere e o bătaie a inimii în plus, o sclipire a ochilor pierduți în mare.

Rescrie, pune punct, rescrie. Ia-o de la capăt. Ia alt creion, cel vechi s-a pierdut în mâinile tale. Nu uita să scrii de tine, nu doar povestea celuilalt. Rescrie-ți povestea ta, reinventează-ți călătoria.

Am bătut la ușă. A durat ceva până am primit un răspuns. Unde ai fost? Acum stai în fața mea, zăbovind. Ți-am adus un cadou. Mă dau la o parte și o vezi pe ea, parte a sufletului pierdut. Ai zâmbit.

E simplu. Inima își găsește locul printre paginile și rândurile atât de frumos scrise. Ea se cuibărește foarte ușor în locul său de veci, cald și plin de emoții.

Creați un site gratuit! Acest site a fost realizat cu Webnode. Creați-vă propriul site gratuit chiar azi! Începeți