Împachetează cu grijă.

  Înainte de a pleca închide bine bagajul. Ai grijă ce pui acolo și fi convins că e călătoria pe care ți-o dorești.  Ți-a fost acolo. Ți-a fost alinare, fericire, dar și ispită. Ți-a cântat versurile, ți-a citit povestea și ți-a colorat inima.

       Nu uita că te-a adăpostit în buzunarul pantalonilor peticiți, că te-a făcut să înflorești. Ți-a oferit lumina și căldura necesară pentru a înmugurii și pentru a strălucii. Te-a făcut să radiezi și să construiești un tărâm din inima ta. Te-a învățat să pui două lingurițe de zahăr și să bei cafeaua caldă. Te-a învățat să călătoreși, să visezi, să speri și să cânți când sufletul o cere. Ți-a arătat că cea mai frumoasă călătorie e cea desculță, doar cu sentimente răstignite și aranjate cu grijă în palmele celui de alături. Ți-a colorat buzele cu zâmbete pe care nici măcar nu le cunoșteai și pentru care genunchii tăi tremurau de dor. Înainte de a pleca rostește-i din nou numele și vezi dacă buzele tale încă tremură la auzul lui. Privește-l în ochi și vezi dacă vă mai vedeți ținându-vă de mână. Atingel și vezi dacă trandafirul din sufletul tău înflorește. Nu-i uita cuvintele și bucățile rupte din inimă și puse în cărțile deschise pe masă. A fost și încă e un suflet rătăcit într-un corp străin care ți-a cerut și încă o face, care ți-a cerut să îl iubești. Nu-l condamna și aminteșteți faptul că, cândva a fost tot ce visai. Ai grijă ce împachetezi și nu-i uita cuvintele!

- Știi ce simt atunci când mă privești?

- Emoții?

- E puțin spus! Când mă privești simt că întreaga lume se uită la mine. Văd în ochii tăi inima-mi demult strecurată printre buzele tale. Oh! Acei ochi! Cât senin! Cât farmec! Cât ocean de sentimente! Mă înfiori. Îmi citești sufletul, draga mea. Oh, cât ești de frumoasă când mă privești așa! Ahaaaa, uite! Exact așa.

- Mă faci fericită!

- Meriți! Ești mai mult decât pot visa, mai mult decât pot simții. Ești mai mult decât un simplu călător la bordul vasului meu. Ești căpitanul. Ești barca mea de salvare, ești unica ființă care îmi poate scufunda inima.

- Nu aș îndrăznii! Dacă inima ta se scufundă, la fel și a mea.

- Vii cu mine?

- Unde?

- În călătorie. Acolo unde soarele strălucește în sufletul tău. Unde ochii tăi se pierd în mare, unde sufletul meu știe să înoate, unde sărutul e ultima gură de aer înainte de adâncime.

- Putem dansa?

- Putem, draga mea. Trupurile noastre ne sunt călăuză, pașii tăi, cât și ai mei se urmăresc. Mâinile mele îți sunt muză, înălțare, fantezie. Vocea mea îți e cântec, la fel și bătăile inimii. Nu! Poartă-mă tu. Te pricepi mai bine. Ascultă-mă! Cât sunt de fericit! Hai să închidem ochii!

- Am ajuns la destinație?

- Eram deja acolo!

În suflet, un om pierdut. Așa ne-am cunoscut.

Un bilet, o destinație (sper) pe placul tău.