Erai tu, pur și simplu.

E simplu. Inima își găsește locul printre paginile și rândurile atât de frumos scrise. Ea se cuibărește foarte ușor în locul său de veci, cald și plin de emoții.

    Mâinile le pun în buzunar. Un buzunar care îmi oferă pentru un moment, siguranța și liniștea visată de un suflet păgân. Sentimentele surde le țin în mână și le adăpostesc tot acolo. E întuneric, e cald și e ferit de lume.  E ca și cum soarele se ascunde după deal când luna își stăpânește lumea.  Nimic și nimeni nu îi mai vede lumina, nu îi mai simte ardoarea, dragostea și bunătatea pe care știe cu toată inima să o ofere.

    Am mers pe stradă un timp zâmbind, în timp ce strângeam din pumni. Și te-am cunoscut pe tine, om al universului înfloritor și visător clandestin desculț. O rază de soare rătăcită pe pământ în miez de noapte și o stea la care îți era greu să privești. Erai genul de stea care chiar dacă nu era căzătoare, dorințele se rosteau și îți făceau aura să strălucească și mai tare. Un cititor înrăit al metafizicului și al umbrei inimii pătate, un Adonis a cărei zeiță purta doar rochie albă și oferea zâmbete.

    Cumva, strânsoarea a început să slăbească, iar buzunarul atât de peticit să se desprindă. Deja devenise prea greu din cauza a tot ce semnifica viața mea neînsemnată și a emoțiilor atât de pale și nerostite pe buzele nimănui. Mi-ai luat mâna. Era rece, înghețată și lipsită de contur. Contrar așteptărilor mele.  Sentimentele au fugit și s-au eliberat de buzunarul pe care îl numeam acasă. Încet, aripile au început să își creeze forma, iar mâna să tremure de dor și de durerea pe care în sfărșit o elibera. Erai tu, pur și simplu.

Dar mâinile noastre în mâinile cui sunt? ( Vitali Cipileaga)

    Nu lăsa ca mâna ta rece să rănească o alta. Cuprinde încercând ca întenția ta să încălzească inima obosită și ofilită și fii sigur că poți oferii ceea ce merită persoana de lângă tine. Cuprinde cu dragoste și oferă zâmbete. Totuși. nu uita să ai grijă de propriile mâini, au nevoie de un loc propriu și o casă pe care nu toată lumea știe să o construiască. Oferim, dăruim, zâmbim și ascultăm pentru că așa ne-a îmățat El. Atingem și simțim pentru că de asta avem nevoie, pentru ca într-un final să găsim acel om a căror mâini se vor unii cu ale noastre printr-un inel veșnic.

Două suflete și o singură atingere a sentimentelor.

- Ți-e frig?

- Puțin.

- Pune-ți mâna în buzunarul meu.

Un bilet, o destinație (sper) pe placul tău.