De-a v-ați ascunselea

       Asta era ceea ce îmi spunea tata mereu când eram mică și ne jucam. Dragul de el, mă lăsa întotdeauna să câștig. Pe atunci mă ascundeam doar de dragul de a mă juca. Vedeam în acest lucru un prilej de a fi fericită și mă distram copios pe seama tatălui meu când nu reușea să mă găsească. Copil mic, mă speriam de orice și mă pierdeam oriunde într-un moment de neatenție din partea alor mei. Fugeam mereu în brațele deschise ale celui mai important bărbat din viața mea, indiferent că nu îl mai văzusem de ceva vreme sau de fericire că îî culegeam mamei floricele de pe câmp pentru "a-i face o supriză." Făceam asta de fiecare dată când îmi petreceam timpul cu tatăl meu.  Mă ascundeam în aceleași brațe calde și primitoare de așa zișii "monstruleți de sub pat" sau de diversele umbre ale obiectelor din camera mea. Pe atunci nu știam cum e să te pierzi pe tine însuți și cu siguranță nu știam cum e să faci față unui asemenea sentiment. E ca și cum pui un lacăt pe propria-ți lume a sufletului tău și te îndepărtezi. Partea dureroasă e în momentul în care trebuie să te întorci, dar ai uitat unde ai pus cheia. Cândva, ea se afla ascunsă în brațele tatălui meu.

Astăzi, 19 ani.

- De ce te închizi în camera ta să citești?

- "Fugi și ascunde-te!"  Îți aduci aminte?

- Asta faci tu acum? Te ascunzi?

- Da! Acum și de fiecare dată când fug de mine. Mă regăsesc printre pagini. Mi-au ajuns refugiu. E ca o joacă de-a va-ți ascunselea. Le cutreier până ce îmi găsesc umbra, povestea, călătoria, cheile.

- Cândva eu eram cel care te găsea!

- Nu...cândva tu erai cel care mă lăsa să câștig. Acum, nu o mai face nimeni. Depinde de coperta și esența cărții. Depinde de povestea mea, de ușile închise până acum, de bilete și călătoriile adunate. Stai liniștit, tată. Ești în fiecare pagină a ei! La capătul fiecărei destinații, la fiecare popas făcut, la fiecare ezitare și la fiecare pierdere. Esti în fiecare secundă a fericirii mele. Mai ai cheia pe care ți-am dat-o?

- Desigur! Mi-ai spus "asta e cea mai importantă cheie a sufletului meu. Știi ce deschide? Lumea copilăriei mele. Nu o pierde!"

- O pot folosii, te rog?

- Desigur. Fugi și ascunde-te, draga mea. Fugi și ascunde-te.

      Încă mă ascund de mine pentru că nu vreau să fiu găsită. Am luminat prea tare pentru anumite persoane încât să am curajul de a ascunde întunericul. Cheia rămâne încă la tatăl meu, dar e o cheie a copilăriei unui suflet, alte uși s-au deschis între timp. Fiecare poartă câte o inițială, dar ele sunt închise. Trebuie să am grijă pe care o deschid.

Un bilet, o destinație (sper) pe placul tău.