Privilegiul să fii tu.

6 Mai 2017  by Adela Nădășan

    Încă te visez cu ochii deschiși. Mă iei în brațe și e așa de bine! Cuvintele sunt de prisos, mai bine citesc o carte. Mă așez ghemuit și cu genunchii la piept, simțindu-mi fiecare bătaie a inimii. Îți ofer căldură luând o gură de ceai fierbinte și îți ofer șansa să evadezi din lumea ta. Am uitat de atâta vreme să îți cânt versurile, să îți compun o piesă nouă, să te ascult. Dar nu...

    Astăzi îți ofer privilegiul de a fi ascultată, de a fi simțită și împăcată. Urechile mele au fost surde, ignoranța mea a fost cam egoistă, oamenii din jur mai norocoși să mă aibă. Gândurile nu s-au jucat pe portative, nu au creat bine cunoscuta simfonie a lumii tale. Vei fi mângâiată, răsfățată pentru că meriți și tinzi așa de mult după stăpânul lumii tale. Muza mea va fi citită, privită cu ochii sufeltului și dezbrăcată de timp și singurătate pentru că ei te-au privit prea mult timp în gri. Dar nu...

    Astăzi vei avea privilegiul de a zbura după fluturi, de a privii luna palidă și de a număra stelele găndurilor tale. Te voi privii cu cei mai frumoși ochi și te voi simții din toți rărunchii mei. Voi îngenunchia lângă tine și te voi ajuta să îț deschizi aripile. Îți voi oferii ție toată atenția mea, ceilalți au avut-o prea mult timp. Ți-am ignorat bătăile și strigătele atât de surde pentru cei din jur. Dar nu...

    Astăzi ai obținut privilegiul de a fi lângă tine o eternitate și de a ne creea din nou, lumea noastră.  De a-ți lustruii trofeul câștigat acum ceva vreme înapoi și de a mai adăuga unul pe raftul învingătorilor.  Vom fi doar tu și eu, restul e în umbră. Te strig și apari cu încă oceașcă de ceai și un zâmbet furat. Mi te-ai așezat în suflet, în brațe, în gânduri. Și încep...

Hai pur și simplu să fim. ( Vitali Cipileaga)

    Acordă-i inimii tale măcar o zi căreia să i te dedici. Bate singură pentru că așa a fost învățată, dar fără tine nu va mai cânta mult timp. Când simți că viața te copleșește trebuie doar să îți amintești că cineva îți bate în piept, iar tu, tu ești muza propriei vieți, de aceea ești cea mai importantă persoană pe care o ai. Draga mea, dragul meu, ieși din casă, aleargă, strigă, fă ceea ce îți place și te mulțumește pe tine și nu pe cei din jurul tău. Astăzi, mâine și pentru totdeauna oferă-i acest privilegiu inimii tale, ascult-o cum cântă!

Aceași călătorie. Un alt bilet.