Un suflet de bibliotecară

Publicat pe 16/03/2017

       E greu când sufletul face pași pe care știi că în mod normal tu nu i-ai face. Sentimentele sale sunt foarte nesigure, e pierdut printre rafturile pline de praf pe care nu le șterge nimeni. Totuși, este o lumină în aceea bibliotecă pe care sufletul o ține în palme și nu știe ce să facă cu ea. Știe doar că îi face ochii să aibă culoare și să poată fi el însuși. Aceea lumină pune câte o carte pe rafturile deja încărcate și încearcă să întregească biblioteca. Praful dispare când el e acolo, iar pașii pe care vrea sufletul să îi urmeze se întrepătrund. Fiecare carte pusă pe raft e un sentiment pus în inimă.

    Bibliotecara, nesigură pe sine și răsfoind cu patos cărțile colecției sale, primea zilnic vizita unui suflet la fel de rătăcit ca și al ei. Era acolo, în fiecare zi, mereu în acelaș loc, citind cărți și furându-i, din când în când, câte o privire sau un surâs. A început să-i devină alinare, liniște, refugiu. Mai târziu avea să afle că și acesta era un bibliotecar cu propriile colecții și propria bibliotecă. Dar când numărul lor se împarte la doi, e cam problemă. Și mai ales când nu acceptă să facă schimb de cărți sau să le împartă. Timpul a fost unul diferit pentru amândoi, inimile nu s-au legat in acelaș timp, ochii nu s-au privit cu simplitatea și acuratețea sentimentelor. Dar la un moment dat ceva s-a schimbat. Bibliotecara a încercat să își închidă propria bibliotecă și să meargă în cealaltă.

- Adică, bibliotecara vrea să vină la billiotecar? Cu tot cu cărți?

- Speră că alături își va găsii fericirea. Doar că, bibliotecarul are nevoie de răbdare, ea nu știe dacă o dată ajunsă acolo va mai putea pleca vreodată.

- Dar sufletul lui asta vrea. Să nu mai plece niciodată de lângă el. Singurătatea îl macină, printre atâtea cărți și praf el se lasă ghidat doar de umbre.

- Știe. Cu toate acestea, până ce bibliotecarul și-a deschis propria bibliotecă, ea nu se mai simțea singură când îl vedea mereu acolo, privind-o și iubind-o.

- De ce? Ce credea?

- Cărțtile citite erau mereu despre și pentru ea.

- El citea doar ce era important pentru el. Asta până a găsit cartea potrivită. A găsit-o pe ea. Nu știa?

- Mai bine ca oricine. Naivă și cuprinsă de dorul unei inimi calde, i-a acordat atenție unui trecător care mergea o dată pe săptămână pentru a împrumuta o carte. Bibliotecarul ei observând asta, nu a mai venit. S-a lăsat în mâinile unui suflet indiferent, un suflet a căror ochi se prefăceau prea bine. Până într-o zi, când l-a văzut deschizându-și propria bibliotecă. De atunci, nu și-a dorit altceva decât să-i răsfoiască cărțile sufletului.

- E frumos să începi să scrii o nouă carte, în doi. Care să nu aibă sfârșit. (G)

- Și mai ales din aceeași biblotecă.


În suflet, G.  Îmi pare rău.


Un bilet, o destinație (sper) pe placul tău.



Am observat lucruri, suflete, minuni și binecuvântări în decursul călătoriei mele. Au trecut, an după an, clipă după clipă și au rămas împachetate cu grijă și puse la adăpost. S-au oferit zâmbete, lacrimi, cadouri, probleme. Eu am primit stele.

Să fim serioși, pe toți ne sperie singurătatea. E rece, grea și goală. Puține sunt momentele în care ne simțim bine cu noi înșine. Chiar si atunci o facem doar pentru a ne aduna și pentru a ne convinge că propria fericire nu stă doar în promisiuni sau cuvinte deșarte.

Ai dansat vreodată desculț? Să simți fiori atunci când degetele tale se lasă iubite de fiecare firicel de iarba, puf, nisip... Cum fiecare atingere e o bătaie a inimii în plus, o sclipire a ochilor pierduți în mare.

Rescrie, pune punct, rescrie. Ia-o de la capăt. Ia alt creion, cel vechi s-a pierdut în mâinile tale. Nu uita să scrii de tine, nu doar povestea celuilalt. Rescrie-ți povestea ta, reinventează-ți călătoria.

Am bătut la ușă. A durat ceva până am primit un răspuns. Unde ai fost? Acum stai în fața mea, zăbovind. Ți-am adus un cadou. Mă dau la o parte și o vezi pe ea, parte a sufletului pierdut. Ai zâmbit.

E simplu. Inima își găsește locul printre paginile și rândurile atât de frumos scrise. Ea se cuibărește foarte ușor în locul său de veci, cald și plin de emoții.

Regina nopții

21.04.2017

Am cunoscut omul veșnic, așa cum am cunoscut și iubirea nemuritoare. Se îmbină perfect, ca un yin yang al eternului siguranță. Mâinile calde și buzele roși ai dătătorului de viață și familie. O binecuvântare a Lui și a inimilor dependente de fericire.

"Dacă persoana de lângă tine nu face nimic să te țină lângă ea, mai bine nu. Pentru că vezi tu, draga mea, asta înseamnă că nu te dorește cu adevărat." O ascultam la fel cum o făceam de fiecare dată, cu atenție și cu sufletul. I-am răspuns cu un simplu știu. Nu aveam de gând să-i spun că lecția...

Dacă m-ar fi întrebat cineva acum un an ce înseamnă cu adevărat fericirea, aș fi spus un nume. Mi-ar fi apărut în minte acel chip atât de fin sculptat de El. Acea inimă dăruită de un Tată veșnic. Era simplu pentru mine știind că am pe cineva alături. Se spune că viața îți oferă lecții după lecții pentru a te...

Ascultam cum picurii de ploaie creează o simfonie bătând în geamul camerei devenită acum propriul loc păstrător de vise. Gândul și sufletul meu zburau departe, acasă, la ființa a cărei nume îmi lăsase un tatuaj imens pe inimă încă de când o vizitasem prima oară la spital.

Auzind aceste cuvinte, mi-am făcut băgăjelul și am luat primul tren care ajungea la el. Îmi doream să merg, voiam să fiu fericită și știam că doar el ar fi putut să facă asta. Inima o luase deja razna, iar încercarea mea de a purta o discuție cu o cunoștință a fost de prisos, cuvintele îmi erau amestecate. Mă ascultam...

Femeie, iubește! Și fă-o bine. Fă-o ca la carte. Dăruiește bunătatea ta, căldura ta, zămbetul tău, umărul tău. Fă-l pe cel de lângă tine dornic să te dezbrace de orice secret și de orice singurătate. Încurajează-l și fă-l să simtă încrederea de care dai tu dovadă pentru a trece fiecare prăpastie. Atrage-l cu felul tău de a fi și nu...

Draga mea, sufletul își are construit propriul castel. Decorul, servitorii, tot îi aparțin. Se poate pune pe el rege sau poate să joace rolul mesagerului inimii. El guvernează după bunul său plac și își împrejmuiește castelul diferit pentru fiecare nou venit.

Înainte de a pleca închide bine bagajul. Ai grijă ce pui acolo și fi convins că e călătoria pe care ți-o dorești. Ți-a fost acolo. Ți-a fost alinare, fericire, dar și ispită. Ți-a cântat versurile, ți-a citit povestea și ți-a colorat inima.

Asta era ceea ce îmi spunea tata mereu când eram mică și ne jucam. Dragul de el, mă lăsa întotdeauna să câștig. Pe atunci mă ascundeam doar de dragul de a mă juca. Vedeam în acest lucru un prilej de a fi fericită și mă distram copios pe seama tatălui meu când nu reușea să mă găsească. Copil mic, mă...

Creați un site gratuit! Acest site a fost realizat cu Webnode. Creați-vă propriul site gratuit chiar azi! Începeți