Același drum lung și încărcat cu răbdare, aceeași îmbulzeală de inimi dornice să ajungă la destinație. Acasă. Cartea cuibărită în brațele mele obosise de prea multă atenție așa că, întorcându-mi privirea și privind calea mult cunoscută pentru fericirea mea, îmi aduse-i aminte de o întâmplare și de o imagine atât de plăcută inimii mele, încât mă făcu să zâmbesc involuntar.
Cu câteva minute mai devreme, încercam să mă lupt cu propriile convingeri, să îmi iau inima în dinți și să accept provocarea care mi-a fost dată. Pentru mine, a întâlnii oameni noi reprezintă un tărâm pe care îmi era adesea frică să pășesc, așa încât tot corpul meu se afla într-un dezechilibru total când provocarea era acceptată. În sfârșit, m-am trezit într-un cămin călduros, intim, cu o persoană care își potolise curiozitatea în ceea ce mă privește, sorbindu-mă din priviri. Nu poți, dragă cititorule, decât să zâmbești în asemenea situații și poate să te simți măgulit, însă eu mi-am întors privirea. Ceea ce mi-a fost dat să văd mi-a cuprins întreaga inimă într-un sentiment de recunoștință și respect față de domnul de lângă mine. În momentul în care dânsul pătrunse în incinta viitoarelor mele amintiri, cuprinzând în brațe un ziar uriaș și ținând în mâna stângă servieta, doamna atât de elegantă de la bar îi oferise bunului domn cafeaua mult așteptată de îndată ce acesta își ocupa locul. Am auzit următoarele: "Ah, deja mă aștepta!?" Doamna zâmbi discret, iar în ochii ei puteam citi recunoștință, stimă și respect. Domnul își puse grațios ochelarii și sorbind din cafea, se pierduse printre rândurile nenumărate ale paginilor albe.
Faptul că aceste mici detalii nesemnificative au fost observate și scrise în carnețelul de notițe, că timpul, orele, minutele, secundele, obiceiurile și amabilitatea au fost cheițe la rezolvarea unui puzzle al fericirii și mai presus de toate, faptul că această cheiță a fost folosită în favoarea unui domn atât de rafinat și cochet, mă impresionase până în măduva oaselor. Se pare că, acești oameni pentru care timpul nu este îndeajuns, pentru care întreaga rațiune și ființă aleargă mereu contra lui, se refugiază și totuși analizează, observă și e atent la detalii. Pe bunul domn îl încadrez în categoria oamenilor ordonați și căruia îi place viața orânduită, cu rafturile bibliotecii umplute de cărțile în ordine alfabetica ori în ordinea importanței acordate. Mi-am ascultat inima și rațiunea care nu îmi spuneau altceva decât că timpul e unul prețios, iar el se poate modela frumos, ținând cont de ore, minute și secunde. Trăiește ceea ce te pasionează, ceea ce iubești și fă așa încât cafeaua mult așteptată să te aștepte deja la locul ei.
Şi daaaaa. Să vorbim de viaţă, că doar ştim să o trăim. Vă daţi seama, suntem experţi în a o lua din cărţi, site-uri publice, blog-uri etc, etc. Că na, lecţii şi lecţii şi iar lecţii. Filosofii de noi. Şi totuşi, ironia sorţii, nu suntem fericiţi aproape deloc. Zici că am citi de fiecare dată o carte fără happy-end. Păăăăi...asta...
"Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, călătorie pe care o facem în singurătate."- Mircea Eliade
Se ridică din apa rece în care intrase pentru a-şi simţi sufletul cald. Îşi luă prosopul de pe jos, încercând să se acopere. Îl aruncă lângă uşă, îşi frecă mâinile şi căzu în genunchi. Fiecare picătură de apă de pe pielea ei îi distrugea frumuseţea, îi sângera corpul şi se topea fumegând. Părul atât de lung îi sfăşia umerii, coapsele,...